Politica

Un Summit compensatoriu

Loading...

În zilele de 1 și 2 noiembrie 2018, a avut loc la Varna (Bulgaria), Summitul celor 4+1 ai Europei de S-E. Respectiv întâlnirea primilor miniștri ai României, Bulgariei, Greciei și Serbiei, la care a fost invitat să participe și primul ministru al Israelului.

Citește și: Misiunea „Patriotului credincios” în SUA

Oficial, potrivit comunicatelor difuzate de participanți, pe agenda discuțiilor a figurat realizarea unui program regional privind construcția de infrastructuri strategice (autostrăzi, poduri peste Dunăre etc) care să ofere coerență funcțională cooperării în zona Balcanilor și să lege această zonă de spațiul Europei centrale și occidentale.

Cel puțin în România, concentrată asupra luptei gladiatorilor de vicleim, Tudorel și Lăzărel, evenimentul a trecut aproape neobservat. El a avut însă o semnificație maximă, fiind, după toate probabilitățile, o acțiune, tot de inspirație americană, menită inclusiv a compensa derapajul Inițiativei celor trei mări produs la Summitul eșuat de la București.

Din punct de vedere românesc, Summitul de la București a fost isprava Președintelui Iohannis, în timp ce participarea premierului Dăncilă la Varna a fost produsul politicii externe de orientare diferită a Guvernului; potrivit Constituției, singurul îndrituit cu realizarea politicii externe a României.

Un Summit compensatoriu-QMagazine-Dancila-Netanyahu2

O antantă balcanică euro-suveranistă

La Summit au participat trei state membre ale UE și NATO – România, Bulgaria și Grecia. Cu toate sunt tratate ca membri de mâna a doua ai UE și sunt marginalizate și discriminate în cadrul Europei germane cu „mai multe viteze”.

România și Bulgaria sunt supuse unui mecanism înrobitor de verificare prin care justiția asigură privilegierea intereselor occidentale pe teritoriul lor, iar Grecia a fost pusă în genunchi de creditorii europeni, rămânând cu o suveranitate aproape exclusiv nominală.

Chiar dacă SUA a produs o rană încă neînchisă în sufletul sârb, proiectul, ambițiile și revanșismul german se află la originea dezmembrării fostei Iugoslavii, cu urmările sale privind anihilarea Serbiei ca putere regională și umilirea mândriei naționale a națiunii sârbe.

Recunoașterea autodeterminării kosovare – refuzată de România și Grecia – a fost bricolată de europeni, sub presiune germană, într-un moment în care Washingtonul nu mai era atât de interesat în albanizarea Balcanilor.

În orice caz, America bombardamentelor asupra Belgradului era cea a globalismului soroșist promovat de clanul Clinton, iar nu cea „naționalistului” Donald Trump. Aceasta face ca, în ciuda calității de candidat la intrarea în UE, căci nu își poate permite să rămână o pată albă pe harta Europei, Serbia să își vadă astăzi aspirațiile naționale mai degrabă respectate și sprijinite la Washington decât la Bruxelles.

Tot așa cum, tot la Washington își găsesc ecou interesele naționale române, bulgărești și grecești de îndată ce acestea intră în coliziune cu hegemonismul german sau cel emergent franco-flamand, ori cu eurocrația bruxelleză.

Un Summit compensatoriu-QMagazine-Dancila-Netanyahu1

Dintre cei patru participanți principali, cu excepția României, ceilalți trei – Bulgaria, Grecia și Serbia – au tradiționale simpatii pentru Rusia. Cu precădere Serbia a găsit la Moscova principalul, dacă nu chiar singurul său susținător în confruntarea cu Occidentul euro-atlantic de la sfârșitul secolului trecut.

Astfel, observând și acuzele de rusofilie aduse politicii PSD de către Președintele Klaus Iohannis și prietenii săi politici de la București, s-ar putea susține că întânirea de la Varna ar fi fost inspirată de Kremlin. Ipoteză întărită și de discursul suveranist al liderilor ruși, îndreptat, desigur, împotriva federalismului european, a Europei politice.

O atare concluzie este înlăturată, însă, de împrejurarea că tot suveraniste sunt astăzi și Marea Britanie (de altfel pe linia unei tradiții consecvente ranforsate recent prin Brexit) și SUA.

Declarându-se rituos antiglobalist și promovând o politică antiimigraționistă și protecționistă, Președintele Trump s-a plasat pe aceeași platformă politico-ideologică cu Președintele Putin. Cu care în mod vădit încearcă să stabilească o alianță menită a stăvili, deopotrivă, ascensiunea Chinei și fundamentalismul militarist musulman.

Iată de ce Summitul de la Varna pare a fi mai repede o altă inițiativă americană.

אין כמו לשבת עם חברים טובים!ראש ממשלת בולגריה, בויקו בוריסוב. נשיא סרביה, אלכסנדר ווצ’יץ’. ראש ממשלת יוון, אלכסיס ציפראס. ראש ממשלת רומניה, ויוריקה דנצ’ילה.(צילום: עמוס בן גרשום, לע״מ)

Posted by ‎Benjamin Netanyahu – בנימין נתניהו‎ on Saturday, November 3, 2018

Citește și: Lazăr a depus cererea la Curtea de Apel Alba

În demonstrarea acestei teze, prezența primului ministru israelian Benjamin Nethanyahu înlătură orice dubii. Aliat strategic de prim rang al SUA și adevărat reper moral pentru majoritatea elitei politice americane, aflat în fruntea unui stat din proximitatea Europei de sud-est având suveranitatea ca o a doua religie și democrația națională ca regim politic comun cu cele adoptate de ceilalți participanți la întâlnire, premierul Israelului a fost acolo alter egoul Americii trumpiste.

Nu poate fi ignorat nici faptul că Orientul Mijlociu și Balcanii sunt două regiuni cu o problematică politico-identitară aproape identică, dar mai ales că în prezent nemulțumirile principalelor state sud-est europene față de UE, sunt de aceeași intensitate și gravitate cu cele ale Israelului, precum și – fapt esențial – ale SUA.

Dacă Summitul de la Varna ar fi urmărit promovarea unei agende rusești, Bibi Nethanyahu nu ar fi fost prezent. Dimpotrivă, participarea sa a indicat direcția eurocritică a înțelegerilor stabilite acolo. O direcție care, nefiind îndreptată împotriva Moscovei, ci chiar congruentă cu opțiunile ei, poate fi urmată fără riscul generării unor tensiuni orientale noi și al prinderii acestei inițiative în foc încrucișat ruso-german.

Un Summit compensatoriu-QMagazine-Dancila-Netanyahu3

Singurul actor regional important absent a fost Turcia. Politica proiraniană a acesteia, retensionarea relativă a relațiilor cu Grecia, precum și controversele cu NATO, toate pe fondul neo-otomanismului (iliberal) promovat de președintele Erdogan, făceau imposibilă prezența Ankarei.

Nu poate trece neobservat însă faptul că, în chiar perioada de desfășurare a Summitului, SUA a ridicat sancțiunile aplicate Turciei ca măsură de retaliere față de încălcările drepturilor omului și atlanto-scepticismul practicate de autoritățile turce.

Se constată astfel formarea unui bloc sud-est european cuprins între Marea Neagră și Mediterana de est, având virtutea complementarității cu Inițiativa prea ambițioasă, poate, a celor trei mări – Baltică, Neagră și Adriatică.

Este foarte posibil ca, prin Summitul de la Varna, SUA să fi încercat compensarea pierderilor suferite de Inițaitiva celor trei mări prin sabotajul Președintelui României cu ocazia Summitului de la București.

Un Summit compensatoriu-QMagazine-Dancila-Netanyahu5jpg

De astă dată misiunea gazdei a fost încredințată Bulgariei, iar nu României. Aceasta cel mai probabil din două motive.

Pe de o parte, întrucât orice acțiune diplomatică desfășurată sub girul Sofiei este primită cu mult mai puțină anxietate la Moscova, decât inițiativele pitrocite la București. România nu mai este un actor regional care adună, ci unul care dezbină.

Pe de altă parte, pentru că nu se mai dorește repetarea surprizei de la București, când invitarea Germaniei prin abuzul de încredere al țării gazdă, a compromis Inițiativa celor trei mări pentru o perioadă de timp imprevizibilă. România nu mai este un partener de încredere căreia să i se dea spre îndeplinire misiuni strategice.

Că este complementar sau compensatoriu raportat la Inițiativa celor trei mări, procesul de la Varna este limpede menit nu să descurajeze o improbabilă amenințare rusă, ci să stăvilească tentațiile hegemonice germane.

Aceasta ar oferi atât SUA cât și Rusiei liniștea necesară în Europa pentru a-și îndrepta atenția către ceea ce se petrece în Asia de est; acolo unde se așează tot mai durabil centrul de greutate al jocului geostrategic global.

Participarea decentă și oportună a premierului Dancilă la întâlnirea de la Varna trebuie privită într-un atare cadru ca un început de contrabalansare și corectare a politicii externe aiuritoare, dacă nu chiar antinaționale, a Cotroceniului, precum și ca o readucere a acțiunii externe românești la matca sa constituțională, respectiv în domeniul de competență al Guvernului.

Ceea ce s-a început la Varna trebuie urmat și consolidat.

Un Summit compensatoriu-QMagazine-Dancila-Netanyahu.4jpg

Join the LARGEST XXX Cam Site

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.