Politica

Politicile proaste din spatele stadionului municipal

Loading...

Traian Deleanu

Care ar fi punctul de pornire al poveștii destul de tensionată din jurul stadionului municipal? Faptul că proaspăt promovata echipă locală în Liga I nu are un stadion la standardele solicitate de acest nivel.

Pentru că, asta e, administrația Sibiului nu a făcut o prioritate din construirea sau amenajarea unui nou stadion. Johannis, președintele care a fost primar, spunea că așteaptă mai întâi performanță și abia apoi va fi dispus să investească din bugetul orașului într-un stadion modern.
Asta a fost politica lui, deși la rarele meciuri importante care s-au jucat pe aici tribunele au fost umplute de mii de sibieni care se bucurau de spectacol. Aplaudau, scandau, dovedeau că îndrăgesc sincer și civilizat spectacolul pe care îl respectă. Fără înjurături sau alte porcării.

Ce s-ar fi putut face prin urmare din acest punct de pornire? Stadionul ar fi putut intra în renovare completă, timp în care echipa Sibiului ar fi putut juca la Mediaș. Aproape de Sibiu, același județ, chiar dacă meciurile jucate ”pe teren propriu” nu puteau fi văzute direct din balcoanele de pe Nicolaus Olahus, era totuși o variantă luată demnă în calcul. Mai ales că echipa de fotbal a Mediașului a jucat la Sibiu timp de vreo două sezoane, cât i se moderniza stadionul. Ba, mai mult, și echipa de baschet a Mediașului a jucat vrei trei ani la Sibiu, deci exista o tradiție ca cele două orașe să se susțină din acest punct de vedere. Doar că răspunsul Mediașului a avut un dezamăgitor substrat de mârlănie. Căci Mediașul a respins solicitarea Sibiului, justificând faptul că stadionul a fost construit în cadrul unui contract în care Transgaz și Romgaz au fost finanțatorii, iar contractul nu permite închirierea stadionului către terți. Și – de parcă un contract nu poate fi modificat cu acordul părților – ”nu” a rămas până în ziua de azi răspunsul medieșenilor la solicitarea sibienilor de a le împrumuta și lor stadionul.
Prin urmare, acum, Sibiul joacă prin te miri ce părți, prin orașe în care suporterii-sibieni obișnuiți nu au acces facil și toată bucuria spectacolului fotbalistic ”de acasă” este ca și inexistentă.

Iarăși a urmat un moment ”asta este”, ce e de făcut acum? Și a apărut ideea unui proiect de modernizare a stadionului existent în decursul a două etape. Într-o primă fază, demolate tribunele periculoase, refăcută hidroizolația, înlocuite scaunele și porțile, ceva pe la instalațiile sanitare, refăcută pista de atletism și alte reparații de bun simț și necesare. Urmând ca, mai apoi, într-o a doua etapă, stadionul să fie cu adevărat modernizat și extins la o capacitate de 19.000 de locuri. Asta a fost politica administrației locale.

Iar sub presiunea timpului și cu expertiză zero în construirea de noi astfel de facilități, administrația Sibiului s-a trezit cu o primă documentație (DALI) de o calitate îndoielnică (chiar dacă aici, la Sibiu, avem o companie precum Con-A, recunoscută în toată țara pentru capacitatea de a construi stadioane, dar la ușa căreia nimeni n-a bătut să afle ce ar putea merge rău). Și atât de îndoielnică este documentația aceea preliminară încât a permis firmei care a câștigat contractul să lungească povestea încă din faza de proiectare. Atât de îndoielnică, încât administrația Sibiului – după mai multe luni de dat colț în colț – a decis că nu are ce face decât prelungească termenul de finalizare a contractului cu vreo cinci luni (oricum, ciudată decizie, de prelungire a contractului de execuție peste perioada iernii. De pe acum este câștigător rămășagul potrivit căruia noul termen de 15 martie nu are cum a fi respectat).

Chiar și numai din extrem de frugalul rezumat de mai sus este evident faptul că chestiunea stadionului municipal al Sibiului este încâlcită într-un imens ghem de probleme. Și toate, dar absolut toate, pornesc de la același lucru. Politica.

Transgaz și Romgaz sunt societăți de controlate de statul român prin Ministerul Economiei. Împărțite între PSD și ALDE. Nici unul, nici celălalt partid, nu apreciază înclinațiile PNL – FDGR ale sibienilor. De aici până la a nu da o ceapă degerată pe solicitarea Sibiului de a închiria stadionul din Mediaș a mai fost doar un calcul politic.
Apoi, au mai fost și politicile administrației locale, în funcție de persoana aflată la conducerea Primăriei Sibiu. Politica lui Iohannis a fost de genul ”de ce să punem stadionul ca prioritate înainte ca orașul să aibă o echipă de fotbal de prima ligă?”. Chiar dacă o astfel de investiție nu era necesar a fi realizată din fonduri proprii, ci putea fi susținută din fonduri atrase de la Compania națională de investiții.
Apoi, a mai fost politica actualului primar al Sibiului, Astrid Fodor, de a nu construi un nou stadion de fotbal, ci de a-l renova pe cel existent. Și nu oricum, ci în două etape. Asta, deși în PUG-ul în vigoare al Sibiului un nou stadion este prevăzut undeva în nordul Zonei industriale vest.

Cum ar veni, tot ceea ce se întâmplă acum cu stadionul – și, mai departe, cu rezultatele echipei locale promovată în prima ligă – este rezultatul unor decizii politice venite din toate zonele. Proaste decizii, din moment ce mii de sibieni sunt loviți în propriul orgoliu, sunt lipsiți de mândria de a-și urmări de acasă echipa promovată. Nemulțumirea în rândul sibienilor este una reală, dovadă fiind și protestul de zilele trecute îndreptat împotriva firmei angajată să finalizeze prima etapă de modernizare.

Din păcate pentru cele câteva mii de sibieni care s-ar fi putut bucura sincer de un spectacol fotbalistic la ei acasă, nici măcar în acest moment un nou stadion pentru Sibiu nu este o prioritate a administrației locale. Căci nu poți spune că este o prioritate, din moment ce de implementarea acestuia direct responsabili sunt unul din cei doi viceprimari și un șef de serviciu.

Comentarii

comentarii

Join the LARGEST XXX Cam Site

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.