Politica

În ceas de Centenar, un singur răspuns: parcursul european

Loading...

La 100 de ani de la Marea Unire, când ar fi trebuit să ne întrebăm ce putem face în următorii ani pentru a ne onora înaintaşii şi pe cei care şi-au sacrificat viaţa pentru a clădi România, stăm şi ne uităm cum, din nefericire, mesajele populiste câştigă teren pe fondul pierderii încrederii în democraţia participativă şi a unei dezvoltări economice care a accentuat decalajele sociale.

Deznădejdea ne împinge să căutăm vinovaţi. Deşi îi vedem de cele mai multe ori la televizor, nu ne vine să credem că nouă ni se întâmplă aceste lucruri. Aşteptăm ceva. Nu poate fi vina noastră. Lucrurile nu merg bine nu pentru că nu ne-am implicat, nu pentru că nu ne-a păsat, nu pentru că am acceptat pasiv anumite evoluţii; ci fiindcă altcineva este vinovat. Şi iată cum, din mintea unor strategi politici, a şi apărut o soluţie alternativă. Vinovatul ar fi din afara ţării. Uniunea Europeană, un inamic invizibil, o birocraţie obscură pe care oamenii nu o cunosc. Ei sunt de vină. Staţi liniştiţi. Noi vom apăra România… Culmea, totul fiind gândit de strategi politici din afara ţării.

Lucrurile arată, parcă, precum în perioada interbelică. În loc să sărbătorim Marea Unire, atunci am căzut în plasa legionarismului; în loc să sărbătorim Centenarul, acum riscăm să fim victimele populismului.

Cu toţii ne dorim o Românie puternică şi prosperă. Dar cel mai mult contează cum poate fi atinsă cu adevărat această ţintă. Nu poţi pretinde că vei câştiga mai multe pentru ţara ta şi, mai ales, că vei câştiga respectul celorlalţi, dacă începi să ţipi coleric că tu ştii mai bine. Nu poţi obţine avantaje pentru cei pe care îi reprezinţi, dacă nu ştii cum funcţionează lucrurile, pentru a le folosi cu tact şi inteligenţă în beneficiul intereselor naţionale. Nu poţi considera că obiectivele tale sunt diametral opuse celor cu care eşti aliat la nivel european sau internaţional, pentru că atunci nu ar mai fi niciun rost în a fi aliat cu aceşti parteneri.

Avem un reper fundamental în mesajul fără echivoc lăsat în urmă de diplomatul Nicolae Titulescu: „Politica României este dominată de o perfectă convergenţă între interesele române şi europene. Toate acţiunile noastre prezente şi viitoare din domeniul politicii externe au izvorât şi vor izvorî din această premisă fundamentală“.

Trebuie să înţelegem acest mesaj. Este timpul să învăţăm din trecutul nostru pentru a face din prezent un punct de pornire pentru un viitor mai bun. Avem nevoie de implicare, de respect reciproc, de demnitate, de curajul de a lupta pentru propriile valori, de democraţie şi libertate, de apartenenţa europeană. Avem nevoie de fiecare, pentru că dacă nu reuşim să ne unim cu adevărat, nu ne vom folosi niciodată în mod real întregul potenţial.

În mijlocul acestor tendinţe, nu putem sta deoparte, ignorând pur şi simplu ceea ce se întâmplă. Tăcerea înseamnă acceptare. Colaborarea cu mesagerii populismului venit din exterior înseamnă promovarea unui curent care nu vrea binele României.

„Prin Noi Înşine” nu este un slogan pentru afirmarea discursului populist. Este un mesaj al construcţiei, al încrederii în capacitatea românilor de a schimba mersul lucrurilor fără a intra în conflict sau opoziţie cu ceilalţi. Nu suntem în competiţie decât cu capacitatea noastră de a fructifica ceea ce avem la dispoziţie, pentru a da curs potenţialului pe care cu siguranţă îl avem. Dar acest potenţial poate fi pierdut dacă parcursul european nu continuă. Din nefericire, populismul câştigă teren în România, iar ideea RO-EXIT, apărută parcă de nicăieri, ilustrează faptul că ţara noastră a devenit un câmp de bătălie pentru interese care cu siguranţă nu sunt ale noastre.

De aceea, trebuie să începem să luptăm pentru o Românie europeană, până nu este prea târziu. De stânga, de centru sau de dreapta, mesajul european transcende viziunile politice clasice. Noul clivaj politic care se anunţă în România, dar şi în întreaga Uniune Europeană va fi între pro-europeni şi populişti: o ruptură în societate, menită să propună frica în locul speranţei, sărăcia subvenţionată în locul clasei de mijloc, interesele particulare în locul şanselor egale.

În mijlocul acestor tendinţe, nu putem sta deoparte, ignorând pur şi simplu ceea ce se întâmplă. Tăcerea înseamnă acceptare. Colaborarea cu mesagerii populismului venit din exterior înseamnă promovarea unui curent care nu vrea binele României. Acceptarea cu fatalitate a unui mers care ne-a condus în trecut la pierderea României Mari ar însemna că n-am învăţat nimic din lecţia istoriei. Un rege izolat şi concentrat pe propria persoană şi o realitate care nu corespundea pulsului real al societăţii, partide politice tradiţionale afectate de corupţia puterii, o tranziţie cu efecte greu de acceptat şi beneficiari controversaţi – toate sunt ingredientele unui trecut mai puţin glorios. Oare se aseamănă, cumva, cu ceea ce trăim acum? Voi trebuie să răspundeţi. Răspunsul meu îl ştiţi deja. Rămân fidel convingerii că putem să construim o Românie puternică şi europeană, ideal pe care l-am apărat în toţi aceşti ani indiferent de consecinţe, pentru că politica se face pentru ceea ce crezi, nu pentru ceea ce poţi obţine.

Join the LARGEST XXX Cam Site

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.