Politica

Iesirea din scena si marea schimbare – Print

Loading...

Iesirea din scena si marea schimbare - Print 1

     Rezultatele alegerilor locale din Bavaria sună îndelung clopotele unui sfîrşit de epocă. Nu doar al personajului Merkel, ci al unui întreg sistem politic, devenit irelevant pentru marile mişcări ale societăţii germane, pentru întîlnirea ei cu un tip de viitor care nu mai seamănă, cîtuşi de puţin, cu trecutul. Dacă ar fi vorba doar despre doamna Merkel şi încheierea carierei sale politice şi tot ar fi de povestit… cam un roman în două volume. Politica este însă mai concisă, aşa că inevitabilul se va produce în varianta de nuvelă tristă, foileton. Mai rămîne de completat doar epilogul. Ceea ce devenise mai mult decît vizibil, la ultimele alegeri generale, este confirmat astăzi, de episodul alegerilor locale din Bavaria: sistemul tradiţional al partidelor şi al soluţiilor politice disponibile, pus la punct pentru Germania post-belică de teoreticienii şi practicienii democraţiei de tip anglo-american arată ca un frumos şi bine întreţinut avion cu elice bimotor, în era zborurilor hipersonice şi transorbitale. Dacă dai la cheie, el încă ar mai funcţiona, dar a devenit total inadecvat pentru cerinţele traficului aerian al unei alte ere. Ceea ce se întâmplă în Germania este semnificativ, nu doar pentru un anume model de organizare politică, ci pentru un proces mult mai general de dizolvare a „democraţiei occidentale clasice”, varianta post-belică europeană. Principiile de proiectare au respectat imperativele lumii occidentale ieşită, cu excepţia Statelor Unite, mult slăbită din cel de-al doilea război mondial şi obligată să gestioneze „lumea” într-un soi de parteneriat ad hoc, înalt competitiv, confrontaţional, cu Uniunea Sovietică. Soluţia de sistem politic pentru Europa Occidentală a fost cea a sistemului democraţiei „bipolare”, de tip stînga-dreapta, cu mari partide capabile să mobilizeze majorităţi parlamentare semnificative sau, în cazuri extreme, să gestioneze perioade de cooperare peste frontierele ideologice, tip „marea coaliţie”. Germania a fost terenul privilegiat al acestei abordări, dar ea se regăseşte, cu variaţiile locale specifice, în toate ţările nucleului care a developat proiectul european post-belic, Italia, Franţa, Marea Britanie, Olanda, Belgia. Odată cu ieşirea din constrîngerile războiului rece, stînga tradiţională a politicii europene este parţial sau total delegitimată, iar degringolada ei, dispariţia marilor partide de stînga din Italia şi Franţa, va determina curînd şi restructurarea dreptei, fărîmiţarea în partide aflate în competiţie pentru noul teritoriu electoral. Doar că nu au rămas prea multă vreme singure pe teren! Germania a fost singura excepţie remarcabilă, locul în care această dizolvare a sistemului tradiţional părea să nu se producă, după reunificare. În realitate, procesele disolutive au fost mascate de şirul celor trei mari coaliţii UCD-SPD, un fel de încercare disperată a marilor partide tradiţionale ale dreptei-stîngii de a se sprijini unul pe umărul celuilalt, de a monopoliza guvernarea şi astfel de a bloca dezvoltarea politică a alternativelor, fie că acestea au fost „verzii” sau alte partide de balans, acceptate în sistemul tradiţional post-belic. La ultimele alegeri generale, electoratul a taxat masiv aceste manevre de ariergardă, iar ambele mari partide germane au suferit pierderi istorice la urne… ceea ce le-a făcut să se arunce încă şi mai disperate, mai lipsite de perspectivă, unul în braţele celuilalt şi amîndouă în braţele unei noi mari coaliţii. Nota de plată a falimentului va purta marca Merkel şi se va înregistra oficial, la viitoarele alegeri generale. Alternativele cele mai spectaculoase au apărut şi s-au consolidat, deocamdată pe partea dreaptă a eşicherului politic, de unde şi eşecul istoric al Uniunii Creştin Sociale bavareze care, pentru prima dată în istoria post-belică, a pierdut majoritatea în parlamentul local. Restul spectrului electoral este împărţit de partide care ies cu totul din sistemul tradiţional dreapta-stînga, respectiv de Partidul verzilor, de Alianţa pentru Germania şi de Partidul Cetăţenilor. Începe o eră de tranziţie, a coaliţiilor de partide relativ egale ca putere de reprezentare electorală, de alt tip decît „marea coaliţie” dreapta-stînga. Coaliţii a căror agendă politică va fi mult mai puternic controlată de reacţiile electorale, ceea ce nu este deloc rău pentru „reprezentativitatea” sistemului şi pentru aplecarea lui spre problemele curente ale cetăţeanului, pentru probleme sociale dominante ale zilei. Procesul se desfăşoară în parametrii asemănători şi în Franţa, unde locul lăsat liber de PS, stînga tradiţională, a fost ocupat, surprinzător pentru mulţi, de un partid naţionalist de sorginte ideologică fascistă, Frontul Naţional, în timp ce dreapta tradiţională s-a tot restructurat în jurul modelului „partidului prezidenţial”. Un model pe care actualul mandat Macron îl invalidează, deplin şi cu succes!!! Italia, prima scenă politică europeană, majoră, care şi-a dizolvat structurile tradiţionale dreapta-stînga prezintă un tablou organizat pe aceleaşi linii de perspectivă: partide locale, partide ale iniţiativei cetăţeneşti, partide populiste, în tradiţia fascismului italian, clasic, o stîngă aproape minusculă, incapabilă de ieşirea din sectarismul ideologic, ori de vreun alt proiect, nou. Încet, încet şi spaţiul politic al Marii Britanii se mişcă spre aceleaşi orizonturi, ale dizolvării tradiţionalului bipolarism conservatori-laburişti. Scoţia a devenit un teren politic de sine stătător, cu partide locale şi cu agendă radical diferită de cea de la Westminster, iar Ţara Galilor urmează aceeaşi cale, chiar dacă încă la distanţă semnificativă de Edinburgh.
     Dacă fluviul acestui mare proces politic european va duce istoria continentului către „o nouă ieşire la mare”, către o soluţie nouă, cum ar fi stucturile democraţiei directe, sau dacă se va opri în fundătura altor soluţii de tip totalitarist, cum a făcut-o în prima treime a secolului trecut, începînd cu Italia şi Germania, este o întrebare la care nu „Istoria” în sens neutru şi abstract va da răspunsul, ci modul în care oamenii acestei generaţii vor decide să facă politică şi să reacţioneze la semnalele schimbării, în marele perimetru al tranziţiei şi restructurării democraţiei europene. 

Join the LARGEST XXX Cam Site

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.