Politica

Cine conduce aceasta tara si in interesul cui?

Loading...

In mai putin de o saptamana, Guvernul Romaniei a adoptat doua decizii care, dupa parerea mea, sunt greu de acceptat, daca ne raportam la un concept fundamental intr-o democratie consolidata si anume „interesul public”.

Citeste toate textele scrise de Remus Pricopie pentru Ziare.com

Prima decizie se refera la schimbarea, fara motiv si fara o baza legala, a componentei Consiliului Economic si Social (CES), un organism care ar trebui sa joace un rol important in perioada Presedintiei Romaniei la Consiliul Uniunii Europene.

A doua decizie se refera la ordonanta de urgenta nr. 92/2018 (OUG 92), un act normativ care, in opinia multor specialisti in drept, nu se justifica nici din perspectiva situatiei de urgenta, nici in raport cu problematica reglementata in domeniul justitiei, cu atat mai mult cu cat Parlamentul se pronuntase recent pe aceste subiecte.

O analiza rapida a modului si contextului in care au fost adoptate aceste masuri ne arata o imagine destul de indepartata de ceea ce ar trebui sa fie o guvernare democratica, transparenta, participativa, in interesul cetatenilor. In ambele cazuri:

1. Deciziile au fost luate de un numar foarte mic de persoane, prevederile respective fiind o surpriza chiar si pentru cei aflati in functii de conducere, in cadrul partidelor din coalitia de guvernare;

2. Conceptul de consultare publica a lipsit cu desavarsire sau a fost simulat – vezi cazul OUG 92 unde, formal, a fost solicitat avizul Consiliului Superior al Magistraturii dar, in final, Guvernul a ignorat pozitia acestui for specializat;

3. Adoptarea „de urgenta” a acestor masuri nu are acoperire in realitate, pentru ca urgenta nu a existat;

4. Masurile promovate intra in conflict cu alte reglementari, ceea ce ridica problema incalcarii procedurilor legale de adoptare a actelor normative si a deciziilor administrative;

5. Deciziile sunt contestate de aproape toata lumea, inclusiv de catre actori importanti din cadrul coalitiei PSD-ALDE;

6. Consecintele implementarii celor doua masuri nu au fost evaluate si nu sunt asumate de nimeni.

Si ma opresc aici cu aceasta scurta analiza, desi studentii de anul I la drept, stiinte politice, afaceri europene, administratie publica, relatii internationale, istorie etc. cu siguranta ar putea identifica usor alte vulnerabilitati de forma si fond ale celor doua decizii.

Prin urmare, daca acesta este tabloul, care, din pacate, este intalnit si in cazul altor masuri adoptate in ultimul an si jumatate, cred ca este firesc sa ne punem urmatoarea intrebare: Cine guverneaza Romania si in interesul cui?

Daca ne uitam in Constitutie si in legislatia in vigoare, raspunsul este clar: Guvernul este expresia majoritatii parlamentare, iar Parlamentul, in integralitatea lui – adica putere si opozitie – este imputernicit, prin alegeri, de catre toti cetatenii (includem aici si cetatenii care nu voteaza) sa le reprezinte interesele.

Prin urmare, cine castiga alegerile nu primeste un drept nelimitat si absolut asupra tarii. In alegeri se decide cum si de catre cine este gestionata guvernarea in interesul comun, in numele poporului, inclusiv in numele celor care, uneori, contesta masurile adoptate de coalitia de guvernare.

Interesul public, adica interesul tuturor, trebuie sa primeze in fata intereselor celor care se afla la putere. Cu alte cuvinte, majoritatea parlamentara, care reprezinta izvorul de legitimitate al Guvernului, nu poate substitui interesul public cu interesul grupului parlamentar majoritar, sau, mai rau, cu interesul unui grup restrans, uneori greu de identificat, instaurand astfel o „dictatura” a puterii.

Cetatenii au dreptul sa stie de ce sunt adoptate anumite masuri si in interesul cui. Raspunsuri de tipul „Pentru ca putem!”, „Pentru ca noi stim mai bine!”, etichetarea contestatarilor drept „tractoristi”, „sobolani”, „sorosisti”, „securisti”, „tampiti” etc., utilizarea „mitralierei” pe post de „purtator de cuvant” sau a gazelor lacrimogene pe post de argument, in mod evident, nu au nimic in comun cu democratia.

Iata de ce, cred ca, in acest context, pozitia noastra trebuie sa fie una singura si transmisa foarte clar celor care astazi detin puterea politica: „Nu aceasta este calea de urmat!”

Puterea politica are nu numai o dimensiune juridico-administrativa (capacitatea de a adopta decizii si de a le pune in practica), dar si o componenta a credibilitatii si sustinerii publice.

Daca privim din aceasta perspectiva, tacerea ajunge sa fie interpretata ca o forma de sustinere care, in timp, poate deveni culpabila. Prin urmare, cel putin pentru mine, este important sa-mi exprim dezacordul in mod public, si nu pe la colturi, asa cum fac multi, unii dintre ei afiliati politic, altii nu, unii dintre ei aflati in proximitatea conducerii PSD sau chiar in conducerea PSD, altii declarati de cealalta parte a spectrului si simtamantului politic, dar intr-un fel de opozitie de catifea, care sa nu deranjeze prea tare, „ca nu se stie niciodata cum cad lucrurile”.

Cred ca este o dovada a maturitatii fiecarui cetatean sa participe la dezbaterile publice, intr-o maniera echilibrata, argumentata, politicoasa, si sa fie preocupat de modul in care aceasta tara va arata maine. Nu cred ca dreptatea se afla de o singura parte, dar, fara o confruntare de idei, fara intrebari incomode, spatiul social si politic romanesc va fi sarac si dezechilibrat.

In final, cred ca este important sa constientizam puterea pe care fiecare dintre noi o are zi de zi si nu numai in momentele electorale. Prin dezbateri, prin curajul de a nu accepta o singura varianta de „adevar” – adica „adevarul oficial”, oferit, de multe ori, printr-un mecanism ilegitim de propaganda, sustinut financiar (si) din bani publici – dar si prin reliefarea faptelor, putem sa influentam mersul istoriei si sa transmitem tuturor mesajul ca aceasta tara nu poate fi condusa de oricine, in interesul oricui.

Remus Pricopie este profesor universitar, specializat in comunicare publica, participare publica, educatie, politici publice si dezvoltare durabila. A studiat si efectuat stagii de specializare in noua universitati din cinci tari. A fost ministrul Educatiei si Cercetarii in perioada 2012-2014. In prezent este si presedintele Bordului Comisiei Fulbright US – Romania, vice-presedinte al Asociatiei Internationale a Universitatilor – IAU, presedinte al Forumului Academic Permanent Uniunea Europeana – America Latina si membru al World Academy of Art and Science (WAAS).

Despre ce vrei sa scriem?

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Join the LARGEST XXX Cam Site

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.