Politica

Care este ţinta PSD: persoana Corinei Creţu sau scaunul de comisar european?

Loading...

Din acest punct de vedere, foarte interesant este modul în care se montează, în etape succesive extrem de rapide, campania organizată cu toată forţa de care dispune Partidul, într-o mişcare clasică predată în anul I la şcolile unde se învaţă cum se organizează o campanie de dezinformare. Principiul este simplu: dacă te ştii cu musca (sau, cum e cazul în situaţia de faţă, cu roiul de muşte) pe căciulă, încearcă, cât mai rapid şi zgomotos să convingi audienţa că, dacă aşa e situaţia, tu n-ai absolut nicio vină, totul se datorează bestiilor opresoare de la Bruxelles, acolo e problema deoarece, aşa cum ştie orice român verde, de acolo de ne vin toate relele.

Corect. Absolut corect.

În acest context, persoana Corinei Creţu este desemnată acum drept referinţa negativă de la Bruxelles, mult mai la îndemână de distrus deoarece este „de-a noastră“ şi pare a fi cu mult mai la îndemână decât celelalte personaje celebre cu care alianţa de guvernare PSD-ALDE se află în conflict, Juncker, Timmermans şi atât de mulţi alţii, adică aproape toţi din instituţiile europene care pun întrebări din ce în ce mai incomode. Cum ar fi, acum, un posibil audit comprehensiv al Comisiei pentru buget din Parlamentul European asupra modului în care a fost cheltuit fiecare euro din fondurile de coeziune, cu verificarea legalităţii procedurilor şi a gradului de realizare efectivă a obiectivelor enunţate în studiile de fezabilitate aprobate pentru finanţare, cu o atenţie suplimentară acordată respectării termenelor de realizare asumate prin contract. Asta ar putea produce rezultate cu totul neaşteptate, spun unele surse din OLAF, spre exemplu.

Dar, totuşi, de ce Corina Creţu personal este ţinta scandalului?

În opinia mea pentru că a îndrăznit să spună un adevăr care doare foarte tare: din cauza capacităţii noastre de absorbţie atât de reduse şi a suspiciunilor repetate de fraude cu fonduri europene, există întrebarea dacă, da sau nu, în următorul exerciţiu financiar multi-anual (cel care se negociază în acest moment) ţara noastră va trebui să mai beneficieze de acelaşi nivel potenţial de finanţare, blocând astfel inutil, ca acum, bani care ar putea să fie realocaţi unor ţări care ştiu ce să facă cu ei sau pentru proiectele strategice ale UE.  

Datele statistice astea sunt şi nu pot fi întoarse prin argumente de propagandă. Cel puţin nu la Bruxelles unde, pentru România, de-abia de acum înainte începe seria unor momente foarte dificile, începând cu dezolantul Raport MCV de pe 13 noiembrie. Dar, în cazul de faţă, nu vorbim despre realitatea faptică sau scriptică, ci despre propaganda internă de partid care încearcă să le argumenteze fidelilor că, din lipsă de iubirea de ţară, Corina Creţu nu ne-a fost niciodată aproape şi că, spunea un lider de la PSD, nu a reprezentat interesele României, ci pe ale celor de la Bruxelles.

Chiar propagandă jegoasă, deoarece orice comisar european, în momentul investirii sale, depune jurământul în faţa Parlamentului European de a reprezenta în mod egal interesele tuturor Statelor Membre la nivelul executivului european. Ceea ce Corina Creţu a făcut cu brio din moment ce, până acum, în afara PSD-România, nu există vreun protest naţional formulat de vreun stat membru, ceea ce explică şi poziţia excelentă pe care o deţine Corina Creţu în topul comisarilor influenţi la Bruxelles. 

S-a bătut pentru România? Cu mult mai mult decât limitele obişnuite, făcând lobby chiar şi pentru galeriile miniştrilor care se succedau în garniturile succesive schimbate în România la fiecare 6 lumi sau a proiectelor lor sectoriale. Ceva însă n-a făcut: n-a putut să ţină loc de Guvernul României şi nu a avut în dotare nesimţirea necesară de a minţi pe nerăsuflate că în ţara sa de baştină totul e bine şi curge bunăstarea, aşa cum zic statisticile. Şi că banii ar trebui trimişi chiar şi dacă nu sunt proiecte sau pe proiecte proaste, ca semn de încredere politică în „partidul care te-a făcut om“ şi Liderul său Suprem.

Dar acesta este nivelul cel mai evident şi, aş zice, cel mai nevinovat.

Mi-e tare teamă însă că, urmând tradiţia pământului, vom face din nou din această temă politică de interes de prim ordin românesc european o bătălie purtată cu toate armele din arsenal, în noroiul urât mirositor al Dâmboviţei eterne.

Problema de fond este că România, precum toate Statele Membre, se găseşte în perioada în care Guvernul ar trebui să fi pregătit deja lista scurtă de propuneri pentru viitorul comisar, cel care va ocupa scaunul rezervat ţării noastre în legislatura care debutează anul viitor. Guvernul trebuie să trimită o nominalizare pe care viitorul Preşedinte al Comisiei Europene să o poată integra în echipa pe care o va prezenta în faţa Parlamentului European pentru audiere şi eventuală validare. În prealabil însă, în favoarea numelui respectiv începe o foarte susţinută campanie de lobby în care preşedintele şi prim-ministrul folosesc toate canalele posibile pentru a convinge pe omologii lor din UE că aceea ar fi alegerea potrivită. În structura actuală a jocurilor – şi cred că de aici începe motivaţia reală a atacului furibund al PSD la adresa Corinei Creţu – partidele din coaliţia de guvernare au foarte puţine personalităţi cu nivel real de acceptabilitate la Bruxelles. Şi mai puţine care să îndeplinească cel de-al doilea criteriu: acceptabilitate sau, cel puţin, iniţial, non-ostilitate din partea tuturor familiilor politice europene importante. Şi, în orice caz, extrem, extrem de puţine care să întrunească o susţinere internă comună la nivel de Guvern şi de Preşedinte.

Corina Creţu era o variantă extrem de credibilă de compromis, mai ales că ar fi îndeplinit un criteriu suplimentar interesant: mandat de succes pe un post foarte greu şi de mare responsabilitate financiară (repet, din care iese absolut neşifonată) şi cu relaţii excelente şi foarte apreciate cu toate grupurile politice, acceptată deci de PPE şi susţinută din toate puterile de socialişti. Dacă ea nu mai e bună, atunci pe cine va vrea să propună dl Dragnea, adică actuala coaliţie PSD-ALDE? Bursa zvonurilor e plină: de la însăşi doamna Viorica Vasilica Dăncilă la domnului Călin Popescu Tăriceanu sau, în urma unei reapropieri spectaculoase între dl. Cioloş şi un PSD remaniat şi fără Liviu Dragnea, o repunere pe listă (în cazul că preopinentul va vrea) a numelui fostului comisar european pentru agricultură rămas în memoria instituţiilor europene ca o prestaţie de succes. Dl.Cioloş ar putea beneficia de susţinerea noii „platforme Macron“, chestiune ce ar putea figura şi pe agenda neoficială a discuţiilor pe care domnul preşedinte Iohannis le va avea în Franţa.

Mi-e tare teamă însă că, urmând tradiţia pământului, vom face din nou din această temă politică de interes de prim ordin românesc european o bătălie purtată cu toate armele din arsenal, în noroiul urât mirositor al Dâmboviţei eterne. Noi ştim asta şi nu mai ne pasă, dar nefericiţii de la Bruxelles tot n-au învăţat lecţia, aşa că, în aceste două săptămâni în care se va vorbi pe un ton atât de critic despre România, băieţii din PSD au făcut şi ultimul cadou de pe listă: denigrarea isterică a celui mai important reprezentant al României în instituţiile de la Bruxelles.

Asta e, parcă este este o mişcare atent gândită să ne anuleze ultimele şanse de a ne păstra vreo urmă de credibilitate. Este o logică urâtă a implantării haosului şi care, iată, măcar asta, funcţionează impecabil. Sigur că e păcat de România, dar parcă e şi ruşine să te gândeşti la asta!

Join the LARGEST XXX Cam Site

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.