Politica

“Avem o clasă politică ce ştrangulează cu sadism România. Trăim într-o societate în care cineva ne strânge de gât în fiecare zi şi ne opreşte orice proiect, orice iniţiativă, orice pas înainte. Avem legi care sunt scrise cu picioarele, împotriva noastră. De ce trebuie să îndurăm atâta?”

Loading...

ieri, 20:46

Autor:


Cristian Hostiuc

Pentru cei care au plecat din România în anii ‘90 şi timp de peste 20 de ani au trăit în afară în societăţile şi economiile occidentale, întoarcerea în România este destul de dură.

Din punct de vedere economic, lucrurile s-au schimbat faţă de anii ‘90, cel puţin în oraşele mari, dar din punct de vedere politic, administrativ, legislativ, al modului cum se fac afacerile, din ce în ce mai multă lume susţine şi crede că România se întoarce în trecut.

La evenimentul de săptămâna trecută de la “Meet the CEO” (un proiect Business Magazin) cu avocatul Cristina Filip, managing partner la casa de avocatură PeliFelip, o alunecare a discuţiei dinspre business înspre politică, spre starea societăţii actuale, a dat drumul la monştri.

Deşi România traversează cea mai bună perioadă din punct de vedere economic, cei din business sunt extrem de nervoşi pe clasa politică, pe administraţia publică.

Dacă ar putea, ar face-o să dispară într-o clipită, dar niciunul dintre ei nu are pe cine să pună în loc, pentru că nu vor să se implice, dincolo de a critica.

Companiile se confruntă cu problema forţei de muncă la toate nivelurile, cu lipsa infrastructurii publice, cu aglomeraţia zilnică în care se pierd ore întregi şi bani în trafic şi de aceea sunt extrem de nervoşi.

Deşi guvernul PSD/ALDE (sau guvernele anterioare)au redus taxele şi impozitele pentru companii iar din acest punct de vedere România stă extrem de bine, percepţia generală a celor din business este că această clasă politică ştrangulează cu sadism România.

Este incredibil! Clasa politică, administraţia publică stau pe loc, nimeni nu vrea să facă nimic, trăim într-o societate în care cineva ne strânge de gât în fiecare zi şi ne opreşte din orice proiect, din orice iniţiativă, spune un român prezent la discuţia de la “Meet the CEO” care a plecat din România imediat după 1990 şi care s-a întors în ţară acum cinci ani şi încearcă să pună pe picioare un business aici, în ţară.

Legile, când le citesc, mă doare mintea, sunt făcute împotriva noastră, sunt scrise cu picioarele, spun el.

De ce trebuie să îndurăm atâta, aceste inepţii nenecesare? Ca să nu ne înecăm, trebuie să înotăm zilnic în această mlaştină politică şi administrativă, continuă el.

De cinci ani încerc să le spun celor care mă întreabă de ce m-am întors în România, că este bine, că este mai bine şi ajung şi să nu mai cred nici eu acest lucru.

În ultimii ani, România şi românii au beneficiat de creşteri salariale semnificative, dar cu toate acestea oamenii sunt din ce în ce mai nervoşi când se uită în jur.

Spectacolele şi concertele date pe bandă rulantă de primari, de primării, indiferent de culoarea lor politică, nu pot să înlocuiască lipsa drumurilor, aglomeraţia din trafic, percepţia negativă asupra serviciilor medicale oferite de stat, care îi împing pe oameni către clinicile private unde trebuie să plătească alţi bani, de data aceasta direct din propriulo buzunar.

Calitatea educaţiei şi faptul că nu s-a schimbat nimic în cutuma şcolară, exemplificată cel mai bine prin “strânsul banilor” îi face pe oameni să fie şi mai nervoşi.

Creşterea salariilor în sectorul medical ar trebui să ducă la eliminarea celebrului plic dat către medic, asistentă, infirmieră (să avem mărunt când mergem la spital), dar mulţi se întrabă dacă chiar aşa va fi.

Chiar şi acum, instinctiv, când te duci la spital ai tendinţa de a împinge o bancnotă cuiva, în speranţa că vei fi tratat mai bine, pentru că numai aşa se poate.

Cei din business – patroni, antreprenori, oameni de afaceri, investitori, sunt extrem de furioşi pentru tot ce nu merge în jur. Pentru că nu se pot lua la luptă cu administraţia de care au nevoie pentru obţinerea unei autorizaţii, dau vina pe bănci atunci când lucrurile nu merg.

Pentru un dezvoltator imobiliar, obţinerea oricărei autorizaţii de contrucţie durează între 1,5-2 ani, în cel mai bun caz. Plus un an construcţia. Cine ştie cum va fi piaţa peste 3 ani şi dacă nu rămâi cu proiectul în braţe, în faliment?

Clasa politică, aşa cumn o vedem la televizor seară de seară are alte şi alte obiective şi teme de discuţie care nu au de-a face cu viaţa oamenilor de zi cu zi, cu problemele lor curente.

Toate companiile ţipă după forţă de muncă, iar Eugen Teodorovici, ministrul finanţelor, constată şi el că pe piaţă este un deficit de 1 milion de oameni.

De asta au nevoie companiile? Ca să mai vină un alt ministru şi să constate că este nevoie de 1 milion de oameni sau să constate că şoselele sunt aglomerate, că traficul este infernal, că Dacia – cea mai mare companie din România – şi toţi transportatorii au nevoie de drumuri mai rapide?

După cum spunea preşedintele BERD – unul dintre cei mai mari finanţatori ai României -, Suma Chakrabarti, venim la Bucureşti, discutăm cu guvernul, discutăm cu miniştri, toată lumea este de acord cu ce trebuie făcut, dar apoi nimeni nu face nimic. Şi aşa trec anii.

Avertisment al preşedintelui BERD, unul dintre cei mai mari finanţatori ai României: Sunt destul de optimist în privinţa evoluţiei economiei României pe termen scurt, dar nu acelaşi lucru pot spune pe termen lung. Avem proiecte, vrem să investim, discutăm cu Guvernul şi miniştri, toţi sunt de acord, dar apoi nimeni nu face nimic, nimeni nu vrea să ia vreo decizie

Senzaţia de sufocare politică şi administrativă pe care o reclamă companiile, mediul de business, este din ce în ce mai mare. Pentru că nimic nu înaintează aşa cum ar trebui şi ar putea.

Iar cei care au revenit în ţară se vor întoarce furioşi înapoi în străinătate, în ţările de adopţie, şi vor spune românilor de acolo, care se gândeau şi ei să revină în ţară, că nu au de ce să se întoarcă acasă.

Dincolo de faptul că românii nu se întorc, problema este că în fiecare an, încă 200.000 de români mai pleacă.

Dar dincolo de aceste lucruri, problema Cristinei Filip, unul dintre cei mai importanţi avocaţi de business din România (din 1998 încoace i-au trecut prin faţa ochilor şi a participat la tranzacţii cumulate care ajung poate la 20 de miliarde de euro; a fost avocatul lui Ion Ţiriac în tranzacţiile lui bancare; este avocatul Băncii Transilvania în cele două achiziţii; a participat în echipa de avocaţi în vânzarea BCR către grupul Erste etc.) este cum să-i facă pe oamenii de afaceri români să devină mai colaborativi, cum să consolideze o clasă şi o comunitate de business care să facă o agendă în faţa guvernului de care să se ţină cont?

Din păcate, aceste este punctul slab al clasei de business din România şi de aceea companiile şi mediul antreprenorial sunt suficaţi, ştrangulaţi de clasa politică şi administrativă. 

Join the LARGEST XXX Cam Site

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.