Politica

2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (XLII): Congresul naţionalităţilor nemaghiare – lipsa de raporturi personale: nici nu se salutau – misionarul Eugen Brote şi politica!

Loading...

2018-MAREA UNIRE şi Tribunismul (XLII): Congresul naţionalităţilor nemaghiare – lipsa de raporturi personale: nici nu se salutau – misionarul Eugen Brote şi politica!

Continuăm reproducerea din lucrarea lui Ioan Georgescu: «Călătoria lui Eugen Brote. Începutul l-a făcut E. Brote în Turceansky-Svaty-Martin, unde timp de 36 de ore, cât a petrecut în mijlocul fruntaşilor poporului slovac, s’a ales nu numai cu impresiunea că aceştia au rămas încântaţi de misiunea sa politică, ci a dobândit tot odată şi convingerea, că nouii aliaţi vor contribui foarte mult la înaintarea cauzei comune. (…) Cu mai puţine speranţe s’a îndreptat de aici misionarul politic al Românilor transilvăneni spre Zagreb, capitala Croaţiei, (…). Politica croată în acel timp era condusă de arhiepiscopul Diacovarului, Strossmayer, un duşman al Maghiarilor şi al împăratului. Întregul popor croat: preoţi, profesori, advocaţi, funcţionari, industriaşi, proprietari şi ţărani, ţineau la acest om energic, cuminte şi cu mare influenţă la Roma. Ca tactică politică, Strossmayer lua o poziţiune rezervată deocamdată. Afară de aderenţii lui, se mai găsiau şi aşa numiţii „maghiaroni”, aristocraţi şi oameni cari umblau după căpătuială. Cu ajutorul acestora îşi susţineau Maghiarii cunoscutul lor regim. În partidul naţional croat, misionarul român Brote constată două curente: Unul al „Obzoriştilor” şi celălalt al „Starcevicianilor”. Acesta din urmă era numeric neînsemnat şi reprezenta ideia Marei Croaţii. Era vorba de o fuziune a celor două curente naţionale. Nu scăpă observaţiunii atente a lui Brote nici jumătatea de milion de Sârbi din Croaţia, care nu se putea înţelege nici atunci cu elementul dominant. Ştie de legăturile lor politice cu Croaţii din Dalmaţia, cu Sârbii din regat şi chiar cu Rusia. Bosnia şi Herţegovina de o parte, şi Dalmaţia pe de alta, sunt punctele cardinale ale politicei iugoslave de atunci. Ele preocupă pe toţi cugetătorii şi oamenii de acţiune. (…) Pretutindeni a aflat numai simpatie pentru Români şi cauza lor, pe care o cunoşteau de când cu delegaţiunea lor la Viena. În scrisoarea sa din aceeaş zi adresată preşedintelui Raţiu, îl asigură pe acesta că „Memorandul” şi „Replica” s’au citit în Croaţia mai mult decât s’ar putea crede. Abia după această călătorie politică îşi dă el seama de importanţa mişcărei „memorandiste”. Fără să fi făcut această mişcare, Românii transilvăneni n’ar fi avut ce să caute la popoarele nemaghiare din patria lor de atunci, căci ei n’ar fi fost băgaţi în seamă. Aşa erau nu numai cunoscuţi, ci şi compătimiţi şi simpatizaţi, ca toţi aceia cărora li-se întâmplă o mare nedreptate. Brote aseamănă situaţia politică a Românilor ardeleni, după prezentarea „Memorandului” cu aceea a României libere după ocuparea Plevnei. Şi unii şi alţii au devenit, după aceste evenimente, mai cunoscuţi în faţa lumii. (…) Din Zagreb a plecat la Neoplanta (Novi-Sad). Nefiind drum direct, Brote a fost nevoit să se înapoieze la Buda-Pesta şi de acolo să se apropie de numitul centru sârbesc. (…) În adevăr, convenind la 2 Octomvrie 1892 cu fruntaşii sârbi: Dr. M. Polit, Dr. Vucetici şi Iovici, şi-a dat seamă numai decât de situaţia tristă în care se găsia politica sârbească la acel moment, în urma lipsei desăvârşite de raporturi personale între fruntaşii diferitelor partide (nici nu se salutau).»

Misiunea diplomatică a lui Eugen Brote a fost considerată un succes, primele colaborări consemnându-se în cadrul proceselor „Tribunei”. În procesul „Memorandului”, au activat şi avocaţii slovaci şi sârbi: Dr. Miloş Stefanovici, Dr. E. Gavrila şi Stefan Faynor. Şi românii au pledat pentru Sârbi: «Aşa a pledat advocatul român Dr. Ştefan Cicio Pop, care luând cuvântul în procesul ziarului „Zastava” în ianuarie 1894 a făcut un întreg rechizitoriu politicei de desnaţionalizare inaugurată de Maghiari. (…) acelaş advocat spunea foarte nimerit, cât de anapoda este politica de desnaţionalizare. A învăţa o limbă streină, fie chiar cea de stat, înaintea limbei materne, este a vroi să mergi călare mai înainte de a te fi obişnuit să mergi pe jos. Alt proces de presă al ziarului „Zastava” a fost la Seghedin în Decemvrie acelaş an, când a fost acuzat redactorul-şef al acestui ziar, (…), că a publicat pe timpul procesului „Memorandului” un articol în care proclama solidaritatea Sârbilor din Ungaria cu fraţii lor de suferinţă, Românii din Transilvania. (…) ziarul sârb a avut doi apărători: unul slovac (pe Miloş Stefanovici) şi altul român (Coriolan Brediceanu). (…) Foarte mult a contribuit la înfrăţirea acestor popoare ziaristul slovac Gustav Augustini, colaborator al „Tribunei” dela 1893 şi tot de atunci secretar al lui Raţiu, în ce priveşte această mare chestiune politică. Din însărcinarea şi cu cheltuiala lui, ziaristul numit, care ştia bine cele trei limbi, a făcut multe călătorii în vederea organizării congresului naţionalităţilor dela Buda-Pesta. (…)

În August 1895 s’a ţinut apoi congresul naţionalităţilor nemaghiare, sub preşedinţia lui Dr. Mihail Polit, secondat în aceeaşi calitate de Românul Gh. Pop de Băseşti pe de parte, şi Slovacul Paul Mudron pe de alta. Congresul a fost deschis de preotul Vasile Mangra în româneşte. Cuvintele lui au fost traduse în sârbeşte de Dr. Gavrila şi în slovăceşte de P. Mudron. Gh. Pop de Băseşti arată scopul întrunirei reprezentanţilor celor trei naţionalităţi în acest congres: solidaritatea politică. Reprezentantul poliţiei maghiare consilierul Chudy Hugo, protestează împotriva ideii de a se considera cei întruniţi în acest congres ca reprezentanţi ai celor trei naţionalităţi. Nu se ţine seama de protest şi se procedează la alegerea a doi secretari, d-nii Stefan Cicio Pop, advocat în Arad, şi Al. Petrovici, advocat în Lugoj. … După ce se citeşte textul unei telegrame omagiale cătră suveran, se procedează apoi la alegerea unei delegaţii de 45 membri, care să pregătească programul adunărei. (…) Gh. Pop de Băseşti anunţă pe cei trei raportori, Ciceo Pop, ales în locul lui Mangra, care între timp se îmbolnăvise, Cveics şi Stefanovici. Aceşti trei raportori citesc următorul program politic (…) : 1.Alianţa română, sârbă şi slovacă declară că e solidară întru toate. 2.Statul ungar, potrivit etnografiei sale, nu e stat unitar şi, prin urmare, numai toate popoarele conlocuitoare au dreptul să spună că sunt şi reprezintă Ungaria. Deci dacă un singur popor îşi aroagă toate drepturile, aceasta se împotriveşte tuturor consideraţiilor etnice şi primejduieşte existenţa Statului. 3.Împotriva poporului, care vrea să oprime pe alt popor şi să-i primejduească existenţa, ne aliăm pe toate căile legale pentru apărarea comună. 4. Germanii şi Ruşii încă vor aderă la această alianţă, pentru că ea nu cuprinde nimic ilegal. Voinţa fiecărui popor este să-şi asigure drepturile şi autonomia naţională (…)».

Programul de acţiune politică adoptat conţinea 20 de puncte, care a atras atenția guvernanților; autorităţile au organizat repede un «contra-congres al naţionalităţilor la cafeneaua „Korona” din Buda-Pesta, sub conducerea deputatului Rónay János şi a advocatului Matók Béla (…)» (va urma)

Join the LARGEST XXX Cam Site

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.