Bizar

Imperiul anglo-american, pe care îl socotesc noul Babilon joacă un rol foarte periculos în istorie în momentul de faţă

Cred că este evident pentru toată lumea că Imperiul anglo-american își urmărește doar propriile interese și se folosește de Europa pe post de vasal pentru a-și atinge scopurile expansioniste.

Imperiul anglo-american, pe care îl socotesc noul Babilon joacă un rol foarte periculos în istorie în momentul de faţă. Noua Ordine Mondială ca un sistem complex de guvernare a lumii care să deservească elitele bancare mondiale, care să deservească în fond Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional (FMI), care sunt conduse de 125 de oameni, cei mai bogaţi de pe planetă. Aceşti oameni construiesc o falsă realitate percepută de masele populare „ca o minune”, pentru ca lumea nouă pe care o construiesc cu grijă şi cu multă viclenie să adere de bună voie la Noua Ordine Mondială. Noţiunea aceasta este, de fapt, o sintagmă mult mai plăcută a Imperiului anglo-american şi este o dominaţie planetară a Washington-ului şi a Londrei.

Globalizarea nu este un proces aleator. Avanseaza conform unei tangibile, coerente, bine planificate strategii. Acest articol ofera cititorului o privire asupra unui aspect al stratagemei globalizarii – cel care a reconstruit Europa si acum remodeleaza America de Nord. Regionalizarea, asa cum veti vedea, este o treapta necesara ce duce spre globalizare si o componenta esentiala a acesteia.

Nu este surprinzator ca o tentativa de ordine globala Americano-Europeana exista deja sub auspiciile Aliantei Transatlantice. De-a lungul anilor, aceasta alianta a fost modelata de indivizi precum Brzezinski, Henry Kissinger si John J. McCloy din partea Statelor Unite, si de europeni cheie precum Paul-Henri Spaak, Jacques Delors si Javier Solana.

In prezent acest sistem Transatlantic cuprinde o multime de conexiuni politice, militare si economice. Unele dintre acestea sunt,

o NATO (North Atlantic Treaty Organization) [Organizatia Tratatului Nord Atlantic]
o OSCE (Organization for Security and Co-operation in Europe) [Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa]
o OECD (Organization for Economic Co-operation and Development) [Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica], care initial s-a numit Organizatia pentru Cooperare Economica Europeana.[nota: OSCE este Organizatia pentru Securitate si Co-operare in Europa. Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, care initial a demarat ca o parghie transatlantica a Planului Marshall, cunoscuta sub denumirea de Organizatia pentru Cooperare Economica Europeana, este in mare un organizm Atlantic-Euro-American ce s-a extins pentru a include Japonia, Coreea de Sud, Australia si Noua Zeelanda.]
o Diverse comisii reunite si grupari politice private – cum ar fi Comisia Trilaterala, Consiliul Atlantic al Statelor Unite, Consiliul Anglo-American de Informatii pentru Securitate, si mai putin cunoscutul Streit Council [Consiliul Strict] – alaturi de numeroase programe, cum ar fi Discursul Politicii Externe Transatlantice.

Legaturi masive ale business-urilor si corporatilor in interiorul diverselor industrii de transport si aviatice, al companiilor petro-chimice si petroliere, al initiativelor spatiale si ale apararii, al tututor marilor producatori de automobile, si multor altor conexiuni comerciale.

Acest ultim punct are o semnificatie speciala. Elizabeth Pond, scriind pentru Proiectul Relatiilor U.S.-EU, al Asociatiei de Studii ale Uniunii Europene, ne spune, “Atat de intrepatrunse au devenit companiile transatlantice, in special in ultimul deceniu, incat este deseori imposibil sa distingi daca o firma este de fapt ‘Americana’ sau ‘Europeana’.” [Elizabeth Pond, Friendly Fire: The Near-Death of the Transatlantic Alliance (EUSA, 2004), p.xiii.]

 

In 1942, The Brookings Institute a facut public raportul sau, Planuri de Pace si Optiuni Americane, subliniind o varietate de concepte postbelice pline de speranta pentru o “ordine mondiala”.

Au fost luate in calcul optiuni explicite cum ar fi hegemonia Americana asupra afacerilor internationale, crearea Aliantei Anglo-Americane, armonizarea ordinii mondiale printr-o “Uniune a Democratiilor”(care a fost trambitata la acea data de catre Clarence Streit), si colaborarea unui pachet extins numit “Natiunile Unite” [nota: Clarence Streit si cartea sa “Unirea Acum” au reprezentat fortele influente in modelarea idealului Transatlantic, si au sustinut o viziune extinsa a NATO. Streit a fost delegat American la Conferinta de la Versailles, corespondent New York Times la Liga Natiunilor, fondator al Comitetului Uniuni Atlantice si al Asociatiei de Uniune a Democratiilor – care a avut legaturi stranse cu Asociatia Lumii Federaliste.

 

In tara Statuii Libertatii, arhitectura Noii Ordini Mondiale, in care natiunile lumii, inclusiv Statele Unite, ar urma sa-si subordoneze suveranitatea unor organisme suprastatale internationale, nu a starnit entuziasmul general.

Chiar inainte ca pruncul Noii Ordini Mondiale sa se fi nascut, distinsul senator Jesse Helms, presedintele importantei comisii pentru relatii externe din cadrul Senatului american, a tras un semnal de alarma: (15 Decembrie 1987): «[O] examinare atenta a ceea ce se petrece in spatele usilor inchise arata ca grupuri de interese de pe langa Departamentul de Stat, Departamentul de Comert, marile centre bancare, marile retele mass media, universtitati, industria filmului, mari fundatii non-profit, actioneaza in slujba a ceea ce unii numesc Noua Ordine Mondiala.

 

Organizatii private precum Council on Foreign Affairs, The Royal Institute of International Affairs, The Trilateral Commission, The Darmouth Conference, The Aspen Institute for Humanistic Studies, The Atlantic Institute si grupul Bilderberge sunt puse sa raspandeasca si sa coordoneze planurile in vederea realizarii asa-numitei Noi Ordini Mondiale in marea finanta, marile centre de afaceri, cercurile universitare si guvernamentale […] Astazi ideologia acestor grupuri se numeste globalism […] Din punctul de vedere globalist, statele si granitele nationale nu mai conteaza. Filozofiile si principiile politice par sa devina o chestiune relativa.

 

Chiar si constitutiile devin irelevante in exercitarea puterii. Libertatea si tirania nu mai sunt privite ca fiind in mod necesar rele sau bune, si in nici un caz nu sunt o componenta a politicii. Globalismul considera ca activitatile fortelor financiare si industriale trebuie sa fie orientate spre transpunerea in viata a proiectului unei singure societati globale. Aceasta se va realiza in principal prin convergenta sistemelor american si britanic.

 

Singurul lucru care conteaza cu adevarat pentru aceste grupuri este obtinerea de profituri maxime, profituri rezultate dintr-o practica pe care eu o numesc capitalism financiar, un sistem bazat pe doi mari piloni: indatorarea tarilor si politica de monopol. Acesta nu este capitalismul real, este drumul spre concentrarea monopolista a activitatii economice si spre sclavie politica».

 

Imperiul anglo-american, pe care îl socotesc noul Babilon joacă un rol foarte periculos în istorie în momentul de faţă 1

Desi exista suficiente informatii accesibile publicului larg privitoare la «marea convergenta», imbinarea lor intr-o teorie coerenta pare un act de temeritate intelectuala. Motivul este lesne de inteles. Orice studiu serios al «marii convergente» ar releva fata ascunsa a Noii Ordini Mondiale. Intr-o carte de mare succes, «Creatura din Insula Jekyll» (The Creature from the Jekyll Island), autorul american Edward Griffin ne atrage atentia: «Fraze cum ar fi mecanisme de coordonare monetara, ordinea economica mondiala moderna, convergenta valorilor politice, sau noua ordine mondiala nu au un inteles foarte concret. Ele ii suna placut si nevinovat omului de rand.

Totusi, pentru cei care cunosc dedesubturile, ele sunt fraze codificate, care au un inteles specific: inlaturarea suveranitatii nationale si crearea guvernului mondial». La o prima vedere, ipoteza ca unii dintre superbogatii Occidentului ar fi batut palma pentru a impune lumii intregi o societate globala, mai mult sau mai putin autoritara, tine de domeniul purei fantezii. La o analiza atenta, se confirma zicala: nu iese fum fara foc…

Originally posted 2015-06-01 03:15:42.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.