Life

Mamele adolescente din România


 

Fotografa Ioana Cîrlig a început să fotografieze mamele tinere din România în 2012. Locuia într-un orășel minier, Brad, unde lucra la un proiect fotografic despre moștenirea industrială a țării, când a cunoscut-o pe stradă pe Gina, o tânără de 16 ani care avea un copil în vârstă de un an. A fost prima mamă adolescentă pe care Cîrlig a întâlnit-o în regiunea minieră izolată.

Am început s-o vizitez pe Gina și pe fiica ei și să le fotografiez viața de zi cu zi, își amintește Cîrlig. Apoi am cunoscut altă mamă adolescentă și apoi alta. Am început să fac cercetări și am aflat că România are cea mai mare rată a mamelor adolescente din Europa, cu 10,6 de procente dintre mame cu vârste sub douăzeci de ani.

În ultimii trei ani, Cîrlig a fotografiat adolescente din orașele miniere Brad, Petrila și Vulcan, orașe sărăcăcioase în care industria a murit. Orașele astea miniere au o atmosferă specifică, parcă au rămas blocate în anii ’80, ne-a zis fotografa. „Condițiile economice sunt groaznice în majoritatea locurilor. Fără un plan de reconversie, fostele orașe industriale au rămas fără joburi. În locurile unde apar afaceri noi, patronii le plătesc angajaților noi salarii de mizerie pentru că știu că nu au de ales.”

„Lipsa de joburi și dificultățile financiare nu sunt singurele provocări cu care se confruntă mamele adolescente din țară. Multă presiune vine din partea societății tradiționaliste în care trăiesc și uneori chiar din partea oamenilor apropiați. Tradițiile și rolurile de gen sunt încă puternice aici. Femeile trebuie să-și asculte bărbații”, a zis Cîrlig. Nu există educație sexuală în școli și în comunitățile neprivilegiate, fetele nu au acces la informație și consiliere și devin ușor victime ale agresorilor sexuali.

„Multe dintre ele sunt prinse într-un cerc vicios al abuzului. Majoritatea fetelor pe care le-am fotografiat erau singure și ieșiseră din relații abuzive. Au o viață grea pentru că sunt judecate chiar și de propriile lor familii. Fuseseră sfătuite să tacă din gură și să-și accepte soarta. Din fericire, au fost destul de puternice și curajoase cât să-și părăsească bărbații abuzivi.”

În fotografiile ei, Cîrlig surprinde o lume fragilă și intimă în care eroinele ei adolescente sunt eliberate de greutăți și de judecata altora. Aparatul surprinde viața reală – cu camere prost mobilate, rufe întinse la soare și motive florale pe fotolii – și totuși, din ele se observă strălucirea relațiilor de încredere pe care le-a construit Cîrlig cu fetele din fotografii.

„Pe primele mame le-am cunoscut din întâmplare și apoi mi-a venit ideea că asta ar putea fi un proiect. E mai ușor când te întâlnești cu cineva întâmplător decât atunci când încerci să creezi o relație cu anumite persoane.”

Inițial erau timide și rușinate, se temeau că vor fi judecate. După ce ne-am apropiat, au avut încredere în mine și s-au bucurat să aibă o prietenă, pe cineva care le asculta. Încă țin legătura cu ele și le vizitez de câte ori sunt în oraș.

Dacă te uiți la fotografii, e greu să nu observi artefactele și simbolurile adolescenței: nuanțe subtile de roz, ursuleți de pluș, un balon cu ponei, cordeluțe. Obiectele obișnuite din dormitoarele unor adolescente capătă o semnificație diferită în contextul orășelelor sărăcăcioase din România. Pentru fetele tinere care au fost nevoite să treacă prin greutățile maternității atât de devreme, ele sunt simboluri ale unei lumi de vis.

„Am încercat intenționat să fotografiez feminitatea, îmi place mult”, a zis Cîrlig. „Au camere roz, animăluțe de pluș, cordeluțe, baloane, confetti, peruci roz. Se joacă, le place să se machieze, să-și onduleze părul, să se îmbrace frumos. Dar sunt și mame. Am căutat moduri în care să sugerez vizual acest mix: sunt adolescente care au fost nevoite să se maturizeze înainte de vreme.”

Tinere mame e un exemplu de poveste vizuală feminină care altfel s-ar fi pierdut fără urmă. „Mă atrag personajele feminine”, a zis Cîrlig. „Îmi place să petrec mult timp cu persoanele pe care le fotografiez și cu femeile îmi e mai natural să interacționez. Mi-e mai ușor să rezonez cu problemele lor.”

Lasă un răspuns