Life

M-am lăsat de fumat cu ciuperci halucinogene


 

Un jucător de golf ne înjură când trecem în viteză cu mașinuța pe terenul lui. Dr. Brande, expert internațional în domeniul ciupercilor halucinogene, pufnește în râs lângă mine. A devenit o cursă contracronometru împotriva metabolismului: trebuie să ducem mașinuța înapoi înainte ca drogurile să-și facă efectul. Și deja am început să simțim efectul.

Nu venisem pe acest teren de golf din nordul Londrei ca să-i admirăm găurile, ci ca să testăm un leac experimental pentru unul dintre cele mai mari blesteme ale umanității: țigările.

După cum îți poate spune orice dependent cu dinții galbeni, e ușor să renunți la fumat. Eu am făcut-o de vreo șase ori anul ăsta. Partea grea vine după ce te-ai lăsat, când bei ceva alcool sau te deprimi și țigara rânjește de după colț. Am încercat de toate: plasturi cu nicotină, gumă, inhalatoare, n-a funcționat nimic. Așa că m-am gândit că trebuie să existe o modalitate mai bună.

Iar Universitatea John Hopkins e de acord – există o modalitate mai bună: ciupercile magice. Ciupercile psihedelice au atras interesul oamenilor timp de milenii întregi. Desenele din peșterile din Sahara, vechi de șapte mii de ani, sugerează că și cultele străvechi le idolatrizau; aztecii le foloseau pentru diverse vindecări; vikingii se duceau la război cu ele; chiar și Iisus, spun unii învățați, era, de fapt, o ciupercă magică deghizată.

Acum, mulțumită științei, prietenele nostre ciupercile pot adăuga pe lista lor de realizări minunate și distrugerea industriei tutunului. Psilocibina, ingredientul activ din ciupercile magice, are o rată de succes de 80 de procente în tratarea dependenței de țigări, conform cercetărilor lui Johns Hopkins. Pe când terapiile de înlocuire a nicotinei au o rată de succes de 20 de procente. Și totuși, la un an după publicarea acestui studiu, ciupercile salvatoare sunt în continuare interzise.

Din fericire, octombrie e fix luna perfectă pentru cules ciuperci magice, iar dr. Brande mi-a zis că cele mai multe se găsesc pe terenurile de golf.

„Căutăm psilocibe semilanceata, o ciupercă mică, bej-maronie”, mi-a zis în timp ce umblam atenți prin iarbă. „O să-i vezi pălăriuța deasupra ierbii. Are o pălăriuță țuguiată cu un sfârc în vârf. Sfârcul e o trăsătură esențială. Ia uite una chiar aici! Își scoate capul din iarbă! ”

Tom Fortes-Mayer și autorul

Par inofensive, dar manevrarea lor poate avea consecințe teribile. „Imediat ce o culegi, ești vinovat de posesie de droguri din clasa A”, mi-a zis dr. Brande. Dacă i-aș da ciupercuța asta lui Brande, aș putea face 14 ani de închisoare pentru trafic. Așa că nu i-o dau; o mănânc eu.

Studiul original a implicat mulți ani de pregătire – e greu să faci experimente pe oameni cu substanțe a căror valoare terapeutică nu e recunoscută oficial. Subiecții au trebuit pregătiți luni de zile până să primească prima doză.

Conform doctorului Matthew Johnson, unul dintre principalii cercetători ai proiectului, cel mai greu a fost să-i pregătească pe pacienți pentru intensitatea tripului pe psilocibină. „Poate avea efecte glorioase, uneori mistice, dar uneori poate fi cea mai înfricoșătoare experiență din viața cuiva”, a zis dr. Johnson. „Le dăm oamenilor o listă cu toate lucrurile care s-ar putea întâmpla și e o listă lungă. ”

Un trip prost, probabil cel mai des întâlnit pericol când iei droguri halucinogene, e doar o chestiune de perspectivă proastă, după părerea lui.

„Dacă ai un trip prost și o vezi pe bunică-ta moartă cum se agață de piciorul tău, a zis Johnson, spune-i bun venit și întreab-o dacă a venit să-ți spună ceva. Fie că e vorba de un monstru sau de o bunică moartă, încearcă tot timpul să înveți ceva din asta. Fie că e ceva plăcut sau oribil de înspăimântător, folosește-l ca pe o oportunitate să înveți o lecție. ”

Participanții la studiu au fost aleși cu atenție. Au avut alături ghizi, psihologi și medici în caz că ceva urma să meargă prost. Pe când noi umblam aiurea pe un teren de golf și recoltam ciuperci după capul nostru.

Totuși, avantajul meu e că sunt însoțit de Tom Fortes-Mayer, un hipnoterapeut care a fost de acord să mă însoțească și să mă ghideze pe parcursul procesului.

„De obicei, când oamenii vin la mine să-i ajut să renunțe la fumat, îmi spun că simt că pierd un prieten obraznic, dar oarecum fermecător și loial. Jobul nostru în acest ritual pe care îl vom face e să schimbăm această perspectivă. Fumatul e, mai degrabă, genul de prieten care, atunci când nu te uiți, urcă în camera de sus și-ți abuzează fiica”, a zis Tom.

E groaznic să-i spui cuiva pe ciuperci că înăuntrul lui locuiește un pedofil. Dar e exact genul de proces care face psilocibina eficientă în tratarea dependenței.

„Drogul îi ajută pe pacienți să își vadă viața în ansamblu. Pentru mulți e o experiență mistică”, a zis dr. Johnson.

„În aceste cazuri, e izbitor că există un simț copleșitor al unității, a zis dr. Johnson. Un sentiment ca și cum ai transcede spațiul și timpul; un sentiment paradoxal, ca și cum experiența e mult mai reală și valabilă decât realitatea,” a continuat el.

O fi psilocibina un drog minune, după cum sugerează atâtea cercetări, dar nu te ajută deloc la volan. Am picioarele pe pedale, dar mâinile lui dr. Brande au preluat volanul.

„Eu zic să găsim un loc liniștit pentru ritual”, a zis Tom.

Mi-e greu să descriu ce s-a întâmplat apoi. Ne-am întins într-o pădure. Copacii pulsau. Cu ajutorul hipnoterapeutului, m-am scufundat adânc în conștiința mea și am aranjat niște lucruri. M-am întâlnit cu partea mea din creier responsabilă pentru fumat și am certat-o zdravăn. Am avut multe experiențe mult prea personale ca să pot vorbi despre ele.

Când am ieșit din trip, milioane de ani mai târziu, fumatul mi se părea un obicei al altor oameni. Iluzia se sfărâmase, dorința de fumat dispăruse. Am văzut pe cineva cu o țigară și n-am simțit nimic.

În săptămâna următoare, am făcut lucrurile pe care le fac de obicei și care îmi dau ghes să fumez: am ieșit din casă, am așteptat autobuzul, am fost la job, m-am îmbătat, am mers la petreceri, m-am certat, am băut cafea; acum că mă gândesc, orice eveniment, minor sau major din viața mea era o ocazie să fumez o țigară. Iar acum că țigările au dispărut, nici măcar nu mi-e dor de ele. A trecut o săptămână și jumătate și nu simt deloc dorința să-mi aprind una.

Războiul împotriva drogurilor a luat milioane de vieți în ultima jumătate de secol. Cu toții știm espre victimele din narco-statele sud-americane; despre oribilitatea sistemului de închisori; despre prietenii care au murit pentru că n-au știu ce substanțe li s-au vândut. Și dacă multe alte vieți ar putea fi salvate? Tutunul cauzează șase milioane de decese pe an. O mare parte dintre aceste persoane ar putea fi salvate de niște ciupercuțe foarte ilegale.

One Comment

Lasă un răspuns